Pe parcursul anilor, kartingul a făcut parte din structurile organizatorice ale automobilismului, care au acționat pentru promovarea și dezvoltarea acestuia ca disciplină sportivă.
În România, Kartingul apare între anii 1966-1968, când entuziaștii sporturilor mecanice construiesc primele karturi. Pionierul acestui sport este Jean Bobocel.
Asociația de Karting a Liceului bucureștean Ion Neculce, înființată în 1971 de către profesorul Mircea Eron Ionescu, a fost prima echipă de karting din România. Karturile erau fabricate, după un proiect al d-lui Ion Bobocel, în atelierele Centrului pentru modelism Băneasa și liceului Ion Neculce, cu participarea primilor piloți pe care îi putem vedea în această imagine de la un prim concurs național organizat pe un circuit amenajat în 1973 în parcul central din Giurgiu. Piloții: Ion Olaru, Radu Grozea, Cătălin Minovici, Ionuț Bobocel, Dumitru Paraschiv și Vladimir Biji. În extrema dreaptă este Gheorghe Ostache un pilot care se va adăuga cu succes echipei din sezonul următor. Kartul lui Vlad BIJI era construit din țeavă de apă, echipat cu roți de roabă și propulsat de un motor CZ de 175cc. În scurta sa carieră de pilot, Vlad a avut evoluții chiar mai pitorești decât aceasta! În mod incontestabil, se poate spune despre el că a fost unul dintre “pionierii” acestui sport în România.
Din anul 1968 Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport (CNEFS) preia activitatea în cadrul Federației Române de Modelism (președinte J. Bobocel) și organizează primele Cluburi și primele concursuri de Karting pe piste ocazionale.
5 Noiembrie 1974, imagine de la startul clasei 50 cc a primei ediții oficiale a Campionatului Național de Karting, organizată de proaspăt înființata Federație Română de Automobilism și Karting – FRAK. La această primă ediție au participat cam 30 de sportivi din București și Brașov care făceau parte din primele trei cluburi de karting: ASKALIN și Semănătoarea din București și Universitatea din Brașov. S-au disputat titlurile de campioni la clasele 50cc, 125cc și 175cc. Primele titluri de campioni la clasele 50cc și 125cc au fost cucerite de Radu Gheorghe Grozea (ASKALIN – București) și la 175cc de către Gheorghe (Dodo) Urdea (Universitatea Brașov).
Unul dintre primii piloţi ai asociaţiei ASKALIN Bucureşti a construit în 1974 primul kart cu roți mici (roți de bechie de avion), în atelierul de prototipuri al Institutului de Tehnică de Calcul din București. La scurt timp după apariția acestui kart, a început și producția altor modele la Brașov, la clubul Universitatea Brașov sub conducerea profesorului Dumitru TELESCU și cu sprijinul faimosului pilot și constructor de planoare de la fabrica din Ghimbav, ing. Iosif Șilimon. La ITC – București s-au construit trei astfel de karturi care au fost pilotate de Radu Grozea, Ion Olaru și Sergiu Budu.
În perioada respectivă, Ion Olaru era membru al echipei ”Felix ITC” a Institutului pentru Tehnică de Calcul din București, în atelierele căruia au fost construite primele karturi cu roți mici și care erau perfect comparabile cu karturile fabricate în Italia sau Germania.
Ion Olaru a avut o carieră scurtă dar respectabilă (3 ani), după încheierea căreia a devenit un membru important al conducerii Federației Române de Automobilism și Karting (FRAK). Actualmente dl. Olaru este director sportiv şi președintele Comisiei Naționale de Automobilism și Karting CNAK din cadrul ACR.
La sfârșitul anului 1973, activitatea este preluată de către Automobil Clubul Român (ACR).
În 1974 ia naștere în cadrul ACR, Federația Română de Automobilism și Karting (FRAK) și din acel an se desfășoară Campionatul național de karting de viteză în circuit în complexul expozițional EREN de la Casa Scânteii și ulterior, campionatul național de anduranță. După înființarea FRAK se afiliau 30 de cluburi și se eliberează peste 1000 licențe de piloți. În cadrul FRAK se înfiinţează comisiile de specialitate conduse de J. Bobocel, Alexe de Vassal, Marius Orădean, Niculae Erdely.
Au fost proiectate piste de karting în aproape toate județele țării. Prima pistă de karting a fost construită la Cluj-Napoca (1200 m), pe care s-a desfășurat prima etapă a Cupei Păcii și Prieteniei (CPP). Alte piste amenajate: Galați (900 m), Tg. Secuiesc (aprox. 1130 m) și Târgoviște (aprox. 1000 m).
În anii 70 se fac eforturi pentru alinierea activității românești de karting la normele internaționale ale automobilismului (CIK-FIA) prin scoaterea clasei de 175 cmc și apariția clasei 250 cmc. Se introduc în campionat clasele de cadeți și juniori. Consemnăm activitatea intensă a cluburilor Askalin București, condus de E. Ionescu, Semănătoarea București (președinte I. Ștefan), Universitatea Brașov (președinte D. Telescu), Pegas Arad (președinte S. Törok), IPA Sibiu (președinte N. Tatu), Pescărușul Constanța (președinte Gh. Chiriac), LIA Timișoara (președinte D. Ţăranu), Calculatorul IIRUC București (președinte C. Herăscu), I.T.B. Buc (președinte V. Biji), AKIRA Tecuci (președinte Gh. Mancaş), Danubius Galați (președinte T. Podaşcă).
În anul 1971, sunt desemnaţi primii campioni naţionali la viteză pe circuit la karting: Virgil Oancea la clasa 50 cmc şi Ion Bobâlneanu la clasa 175 cmc, ambii din Sibiu.
Prima participare oficială a echipei de karting Unirea Tricolor – București, la inaugurarea pistei din Cluj în 1976. Componenții acestei prime echipe UTB erau, Dan Gheorghe, Ion Olaru, Ionuț Bobocel, Radu Grozea, Gheorghe Ostache și Cătălin Minovici, iar karturile erau construite în atelierele A.R.A București și aveau să fie distruse în cutremurul din 1977.
În deschiderea etapei de karting din Slobozia (1976) Ionuț Bobocel, a evoluat la volanul primei replici de Formula1, construită în 1970 de către prof. Ion Bobocel cu o echipă din care au făcut parte și Radu Grozea, Dumitru Paraschiv și alții. Mașina reproducea fidel mașinile de F1 ale vremii, era echipată cu un bicilindru IJ de 350cc și atingea 160 km/h.
Autobuzul amenajat în atelierele ITB sub coordonarea leader-ului echipei ITB – Radu Grozea și a președintelui secției ing. Florin Filip şi pus la dispoziţia echipei de karting a devenit faimos pe pistele de karting din anii ’80, fiind folosit și în numeroase deplasări în străinătate ale echipei naționale. Era echipat cu 14 locuri de dormit, pentru piloți și mecanici și cu un spațiu tehnic care putea găzdui 11 karturi! Acest mijloc de transport, foarte modern la vremea aceea, a contribuit din plin la succesele echipei ITB care a fost de mai multe ori campioană națională.
Unul dintre cei mai spectaculoși piloți din kartingul românesc a fost Doru ŢĂRANU, multiplu campion al clasei 250cc, excelent tehnician, antrenor și leader autoritar al clubului LIA – Timișoara.
Emilian Petrescu a fost membru al echipei de karting a clubului Unirea Tricolor București, a participat și a câștigat multe curse la clasa 125cc (ICC), de-a lungul unei cariere sportive respectabile de mai bine de 6 ani. A fost primul sportiv român care, la ediția 1980 a Campionatului European de Karting disputată pe pista Olomouc din Cehoslovacia și la care au participat peste 270 de piloți din toată Europa, a ocupat un excelent loc 34 la doar o singură poziție de calificarea în marea finală.
Activitatea se diversifică şi apare pe lângă Campionatul Naţional de Viteză pe Circuit şi Campionatul Naţional de Anduranţă. În cursele Campionatului Naţional de Anduranţă se utilizau motoare Mobra de 50 cmc fabricate la Braşov (ulterior Hoinar-50 cmc), echipajul avea trei piloţi în componenţă, (doi conduceau kartul cu schimbul, cel de al treilea împreună cu mecanicul asigurau asistenţa tehnică), iar durata concursului era de 3 ore.
În 1982 la etapa de la Galați în prima linie a grilei de start (cu 19 participanți), protagoniștii, care aveau să-și dispute de-a lungul mai multor sezoane titlul de campion, au fost: Dodo Toma (UTB), Radu Grozea (ITB) și Doru Țăranu (LIA Timiș).
Galați 1983. Startul uneia dintre manșele etapei din România a “Cupei Păcii și Prieteniei”, campionatul de karting al țărilor socialiste la care participau cei mai buni 6 piloți ai clasei 125 cc din URSS, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, RDG, Bulgaria și România. Lupta pentru primele locuri se dădea, de regulă între piloții din URSS și cei din Cehoslovacia (țara producătoare a motoarelor CZ care erau cele mai performante). Locurile 3-4 se disputau între piloții din RDG ȘI Ungaria iar restul între cei din Polonia, Bulgaria și România. În pole position era cehul Milan Shimak, în centru rusul Vladimir Uhov și în extrema stângă un pilot din RDG (echipat cu motor MZ). Karturile erau de producție rusească, italiană, germană sau indigenă (pentru majoritatea concurenților). Nu era admisă decât utilizarea motoarelor de fabricație socialistă (CZ sau MZ). Dintre piloții români care au fost selecționați să reprezinte România în această competiție s-au remarcat Ștefan Lucian, Emil Petrescu, Petre Niculescu și alții.
Dacă până în 1990, kartingul s-a practicat în condiții modeste în mai multe județe ale țării. După această dată, s-au amenajat în mai multe zone kartodromuri, cu care au permis atragerea unui număr mai mare de tineri în practicarea acestui sport, desi in majoritatea situațiilor aceste structuri privare percep anumite sume. Printre localitățile care au kartodromuri, se numără: VIK Arad (pistă construită pe lungime de 1,1 km, la standarde europene; oferă asistență tehnică); Tomis Kart Constanța (lungime aprox. 400 m); Masterkart Brașov (lungime circuit 1,05 km; lăține 7m; capacitate grid 15 karturi); Herăstrău Racing Team București (lungime de 300 m si latime de 4, respectiv 7m; sistem propriu de iluminat si cronometraj); Road Runner Club Sibiu (circuit cu lungimea de 650m, instalatie de cronometrare) ; Selena Motor Sport Bacău (considerată de specialiști una din cele mai competitive piste de karting din Europa de Est, cu o lungime de 1.25 km) și altele.
Din 2002 apar trei noi piste: Salena – Bacău de 1245 m, Amckart – București de 1256 m, Vik Arad de 1100 m.
Din 2004, România a inițiat zona de Sud-Est Europa la Karting, competiție recunoscută de către CIK-FIA. După 1989 relațiile Kartingului românesc se lărgesc. Astfel, în 1990 o echipă a României este invitată în Germania pentru a participa la un concurs organizat de departamentul pentru Relații Internaționale de DSMB (Federația Germană de sporturi cu motor – Karting) unde am putut cunoaște valoarea performanței românești în acest sport. În același an echipa Calculatorul București este invitată în Italia. În anii ’90 apar publicații internaționale, opinii și date revelatoare despre kartingul românesc (calendar, clasamente, piste, clase din campionatul național etc).
În cadrul FRAS se înființează Comisia de specialitate de karting, dar aceasta își intră deplin în drepturi abia către sfârșitul anului 2010, sub denumirea de Comisia națională de Karting al cărei președinte a fost numit dl. Bogdan Mihăescu. Între condițiile transmise de FIA către FRAS în vederea afilierii, apare și aceea de a gestiona pe teritoriul României toate sporturile automobilistice, inclusiv kartingul, așa cum de fapt impune și Legea Sportului, ca fiecare federație sportivă națională să fie organizată și să funcționeze dupa modelul federației sportive internaționale corespondente. Odată cu aprobarea noului statut al FRAS, la începutul lui 2010, adoptând modelul Federației Franceze de Automobilism Sportiv, Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a recunoscut kartingul ca probă sportivă automobilistică gestionată de FRAS, astfel că în 2010 s-a desfășurat o primă competiție oficială „Cupa FRAS-Dunlop” urmată de CN de Karting-Dunlop 2010. FRAS a eliberat în 2010 peste 100 de licențe sportive de karting și a desemnat și prima echipă campioană națională, câștigătoare a CNKD: „Palatul Copiilor Rm. Vâlcea”, urmată de Dumagas RT și PCM Racing Team. În prezent, CN de Karting al FRAS se află la a doua ediție și este pe agenda oficială a evenimentelor sportive a ANST.
După aproape 40 de ani de existenţă activă, kartingul românesc are în fine o federaţie proprie! La data de 1 iunie 2011, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret a eliberat Certificatul de Înregistrare Sportivă pentru “FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE KARTING“.
O dată cu apariţia noii federaţii, o serie de cluburi s-au afiliat la F.R.K.: A.B.A.S Timisoara, Asociatia Club Sportiv Skat Kart Targu Secuiesc, Badsi Racing Bucuresti; CLUB KARTING SELENA MOTOR SPORT Bacau, Club MAK Motorsport Braila, Danny Racing Karting Club Bucuresti; DUMAGAS RACING TEAM Craiova; GOKART TEAM Satu Mare; ICS RACING Bucuresti; Kart Racing Club Ploiesti; KARTING TEAM MOLDOVA Rediu, Iași, REAL RACING Tulcea; SINED MOTOR SPORT, Radauti, Suceava; SPARTACUS 2001 TOMIS KART Constanţa; TRANSKART RACING Turda; TURBOSFAX Rm. Vâlcea; URBAN FAST Bucureşti şi participă cu sportivi legitimaţi şi licenţiaţi la Campionatul Naţional de Karting viteză pe circuit.
FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE KARTING a preluat organizarea Campionatului Național de Karting-Viteză pe Circuit (CNKVC) și a Cupelor „FRK” și „ROMÂNIEI”, începând cu anul 2011. FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE KARTING are puterea sportivă pentru karting în România, acordată de Federația Internațională a Automobilului (FIA) și este membru al CIK-FIA. În calitate de federație națională FRK este îndriduită să omologheze circuitele de karting la nivel național pe care se pot desfășura concursurile de karting în siguranță pentru piloți, oficiali, arbitri și publicul spectator. De asemenea, FRK poate cere CIL-FIA omologarea acelor circuite din România pentru organizarea concursurilor internașionale de karting. Astfel sunt omologate pentru concursuri naționale circuitele: SKAT KART Târgu Secuiesc, SPEED PARK Bacău și AMCKART Tunari, ILFOV.
Mulți dintre tinerii practicanți s-au afirmat în kartingul din țara noastră, o parte dintre aceștia dedicându-se ulterior automobilismului. În ultimii ani, mulți kartiști au atras atenția atât pe plan intern cât și pe plan internațional, printre aceștia putând fi menționați: Doru Sechelariu (a câștigat în 2005 Campionatul Național al României, Campionatul Ucrainei și Campionatul Europei de Sud-Est la ICA-J; a primit titlul de „Cel mai bun pilot al anului”din partea FRAK, la secțiunea karting; în 2006 participă la ultimele curse de karting trecând la automobilism legitimat la clubul Thierry Boutsen Energy Racing Team și obține dispensa de vârsta pentru a putea participa în Campionatul Belgiei, Formula Renault 1,6; obține rezultate care îl recomanda ca un sportive de perspectivă); Andrei Atanasiu (singurul kartist român care a participat și s-a calificat în finala europenelor de karting, la grupa KF3); Bianca Anton (aleasă de FIA să concureze pentru o bursă internațională de karting); Robert Vișoiu (locul 2 în cadrul Campionatului WSK, clasa KF3, la categoria de vârstă 13-14 ani și la master).
Lucian ȘTEFAN
ŞTEFAN, LUCIAN (1956), n. în Constanţa. Este căsătorit şi are 2 copii. Inginer, absolvent al Facultăţii de Mecanică, specialitatea Tehnologia Sudării-Constanţa. A debutat în karting în 1974 testând kartul pe care la construit. A contribuit substanţial la înfiinţarea în 1975 A secţiei de karting la A.S. HIDROTEHNICA Constanţa, apoi la consolidarea A.S. METALUL Târgu Secuiesc în perioada 1984-1995. A iniţiat proiectul de realizare a pistei de karting din Tg. Secuiesc finalizată în 1985. A participat la competiţiile de karting în perioadele 1974-1989 şi 1995-1997, cu următorul palmares: 1978 Hidrotehnica Constanţa – Campion Clasa:175 cmc, 1979 Hidrotehnica Constanţa – Campion Clasa:175 cmc, 1980 Hidrotehnica Constanţa – Campion Clasa:175 cmc, 1985 Metalul Târgu Secuiesc – Campion Clasa:175 cmc, 1987 Metalul Târgu Secuiesc – Campion Clasa:125 cmc, 1988 Metalul Târgu Secuiesc – Campion Clasa:125 cmc, 1996 Skat Kart Targu Secuiesc- Campion Clasa: 125 cmc, 1997 Skat Kart Targu Secuiesc- Campion Clasa: 125 cmc. Datoriă şi locurilor II şi III ocupate în aceste perioade a fost desemnat de 12 ori în topul celor mai buni sportivi (1978, 1979, 1980, 1983, 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1995, 1996, 1997). În perioada 1974-1989 a concurat numai pe karturi construite de echipa mea, care le-a utilizat în obţinerea de rezultate notabile până în 1995. În anul 2010 a fost ales de către cele 13 cluburi fondatoare în funcţia de Preşedinte al Federaţiei Române de Karting.
HERĂSCU, CĂLIN ALEXANDRU (1949), n. Bucuresti. Absolvent al I.C.B. Facultatea de Constructii Civile Industriale si Agrozootehnice, profesia inginer constructor. A debutat în concursurile de karting în anul 1975 în Campionatul National de Karting. Mentor: ing. Sergiu Budu. Legitimat la ASKALIN – Bucureşti şi ulterior la CALCULATORUL IIRUC Bucuresti. Pilot de karting la VITEZĂ pe CIRCUIT şi ANDURANŢĂ. Consacrarea i-a conferit-o participarea în Campionatele Nationale de Karting – viteza pe circuit si anduranţă. În anii 1992 si 1993 în Campionatul Naţional de Karting viteză pe circuit s-a clasat pe locul 1 la clasa ICE 250 cmc, iar în anii 1983, 1985 si 1988 s-a clasat pe locul 1 cu echipa în Campionatul Naţional de Karting anduranţă. In anul 1983 s-a clasat împreuna cu Mike Ludovic şi Bogdan Miclăuş pe locul 1 în clasamentul echipajelor în campionatul naţional de anduranţă. Rezultate în Competiţii interne de karting: CNK Viteza pe Circuit: 1984 locul 2 clasa ICE 250 cmc, 1990 locul 2 clasa ICE 250 cmc, 1992 locul 1 clasa ICE 250 cmc, 1993 locul 1 clasa ICE 250 cmc; CNK Anduranţă: 1993 locul 1 echipaje, 1993, 1995 si 1998 locul 1 echipe; Competiţii internaţionale Karting: 1987 locul 19, Keskemet – Ungaria, clasa 125 cmc, 1988 locul 22, Nisipurile de Aur – Bulgaria, clasa 125 cmc. A avut copiloţi la anduranţă: Bogdan MICLAUS, Ludovik MIKE. A concurat pe karturi de producţie proprie şi apoi pe ZIPP de producţie engleză cu motor Yamaha şi CZ în campionatul de viteză pe circuit. În campionatul de Anduranţă a concurat pe karturi de producţie proprie cu motoare Mobra şi ulterior Hoinar. Din anul 1994 încheie activitatea de pilot şi se ocupă de organizarea şi conducerea activităţii de karting din România, în cadrul FRAK. Din anul 2009 este reprezentantul României în Comisia Internaţională de Karting (CIK) din cadrul Federaţiei Internaţionale a Automobilului (FIA). În anul 2011 este numit secretar general al Federaţiei Române de Karting (F.R.K.).